Lucrarile Danielei Pasca pornesc de la conceptul preluarii şi recompunerii imaginilor din gravurile sec. al XVI-lea, reprezentând personajele Comediei dell’Arte şi configurarea lor într-un spaţiu unitar din punct de vedere plastic.
In elaborarea acestui proiect, artista a plecat de la premiza că activitatea umană se bazează pe tipare de gândire, de comportament şi de limbaj, iar ceea ce se intâmplă în viaţă, bun sau rău, reprezintă rezultatul utilizării acestor tipare. Proiectul imaginează un parcurs ce îmbină istoria cu elemente de civilizaţie contemporane, in spatele fiecarui personaj istoric al Commediei dell’Arte ascunzandu-se un personaj contemporan cu noi.
Prezentul şi trecutul, în curgerea lor continuă, aduc în calea noastră situaţii de viaţă care cer anumite atitudini. In astfel de situaţii, de multe ori oamenii accesează masca.
Proiectul mizează pe relaţia dintre privitor şi lucrare şi felul în care aceasta este intermediată pe formatul expoziţional. Imaginile se adaptează unei forme personale de expresie care simplifică datele originale, ajungându-se la o simplă linie de contur, imaginea fiind reorganizată dintr-un anumit context.Imaginile cu caracter repetitiv sunt abordate dintr-o perspectivă personală, căutând dizolvarea într-o anumită măsură a distincţiilor dintre diferite forme de expresie, cu accent pe abordarea gravurii dintr-o perspectivă experimentală.
Lucrarea este concepută ca serialitate, detaliu, decupaj. Modul în care această serialitate este configurată, prin reluarea aceluiaşi desen, are drept scop redarea traseului precis şi riguros determinat în cadrul acţiunii scenice libere, deci improvizate, pe care îl parcurge fiecare dintre personajele Comediei dell’Arte, dintre care artista i-a ales aici pe Pantalone, Dottore, Brighella, Arlecchino si Columbina.
Acest traseu este subliniat şi de accentuarea gestului mâinii, expresivităţii feţei, prin tratarea detaliată în tehnica acuarelei, prin tuşe apăsate sau accidentale. Intreaga mişcare este un proces de plăsmuire a unor noi forme şi o încercare de a trece de la vizibilul constant şi aparent, către invizibilul de profunzime.
Artista si-a inceput proiectul cu o cercetare teoretica a istoriei Comediei dell’Arte şi a personajelor sale specifice, având ca punct de pornire opera lui Carlo Goldoni, a ceea ce inseamnă arhetip, felul în care Comedia dell’Arte ca fenomen cultural reprezintă o „întoarcere” la arhetipurile comediei clasice, întrupate în figuri ale vieţii contemporane de fiecare zi. Personajele Comediei dell’Arte devin pretext pentru jocul cu imaginea. Următorul pas a constat în execuţia în tehnica gravurii în metal, acquaforte, a unei serii de lucrări (cinci la număr), imaginile fiind preluate după gravuri reprezentând personaje ale Comediei dell’Arte, din secolul al XVI-lea, aflate în Biblioteca din Casa Goldoni din Veneţia. Acestea au fost colorate ulterior cu acuarelă. Personajele Comediei dell’Arte se adaptează unei forme personale de expresie, care modifică datele originale şi reorganizează informaţia. S-a pornit de la aceste gravuri ca pretext pentru simplificarea controlată a imaginii. Artista a dorit o linie a desenului simplă, eliberată de orice constrângere.
Propunerile pentru elaborarea lucrărilor ulterioare păstrează conturul personajelor, cu interpretări de natură cromatică - în tehnica acuarelei, cu interpretări de natură compoziţională - prin decuparea accidentală a hârtiei în interiorul cadrului şi schiţarea aluzivă în fundal a reprezentării dezinteresate a ceremoniilor existenţei.
Repetiţia conturului fiecărui personaj consolidează atât citatul cultural, cât mai ales sublinierea faptului că arhetipurile sunt o caracteristică sau tipar constant ce apare în istorie.
Lucrările alăturate una lângă alta compun scene, în interiorul cărora se dezvoltă anumite „sub-teme” inspirate din contemporaneitate, un dialog plin-gol.
Arhetipurile fundamentale ale unei culturi, acelea care îi guvernează limbajul, valorile, schemele perceptive, fixează din capul locului pentru fiecare om ordinile empirice cu care acesta va avea de-a face, în care se va regăsi. Ruptura, decupajul care ocupă o mare parte a tabloului real restituie, sub forma unei suprafeţe, invizibilitatea în profunzime a spaţiului în care suntem, acest spaţiu care suntem.
Marcel Petrisor